Combaterea biologică integrată cu prădători

03.02.2018

AMBLYCA-Neoseiulus californicus
AMBLYCA-Neoseiulus californicus

Se folosește pentru combaterea acarienilor din culturile horticole cu excepția tomatelor.Foarte eficient in cultura de ardei.

Neoseiulus californicus este adesea folosit pentru a controla păianjenul roșu (Tetranychus urticae) dar și alți acarieni fitofagi pe diverse culturi din regiunile temperate din întreaga lume.

Neoseiulus californicus este folosit comercial în întreaga lume pentru a controla păianjenul roșu și alte câteva specii de acarieni pe struguri, zmeură, trandafiri și alte plante ornamentale, căpșuni și mai multe culturi de legume. S-a demonstrat că deține control eficient asupra acarianului roșu și al Phytonemus pallidus în cultura căpșunilor din sere în Marea Britanie și Argentina. În Statele Unite, Neoseiulus californicus a fost utilizat cu succes pentru a controla acarienii pe căpșuni cultivate pe câmp în sudul Californiei și Florida.

Doza recomandată

In funcție de gradul de infestare cu păianjen doza recomandată este de la 1-10 indivizi /mp.Dacă atacul se manifestă pe vetre de cultură introducerea se va face în aceste vetre și în jurul lor.

Păstrarea-tineți sticlele în poziție orizontală la temperatură de 15-18 gr,nu depozitați mai mult de 48 de ore de la primirea transportului,nu expuneți sticlele în plin soare.



Neoseiulus cucumeris (cunoscut ca Amblyseius cucumeris) se foloseste pentru combaterea mai multor specii de trips,in special Frankliniella occidentalis.Ca efect secundar atacă și paianjenul roșu dar și specii similare acestuia.Pot supraviețui si fără trips dacă găsesc plante cu polen.

Neoseiulus cucumeris a fost primul acarian fytosid care a fost descoperit că se hrănește cu thrips dar până în 1980, utilizarea sa în managementul thrips-ului a fost puțin explorată. Este un prădător destul de generalist cunoscut pe plan mondial pentru potențialul său de biocontrol împotriva unui spectru larg de dăunători (musculița albă, thrips, acarieni, afide și psyllide)

Doza recomandată

Doza este de 1 săculeț/mp sau 500-1000 indivizi/mp.

Este recomandat în majoritatea culturilor horticole în special castraveți și ardei.

Săculeții se agață de tulpina pricipală sau daca sunt în sticle se vor pune în cantități mici pe suprafața frunzelor,  pe o suprafață cât mai întinsa de cultură.

Păstrarea-tineți sticlele în poziție orizontală la temperatura de 15-18 gr,nu depozitați mai mult de 48 de ore de la primirea transportului,nu expuneți sticlele în plin soare.


Transeius montdorensis (cunoscut ca Amblyseius montdorensis) este un paianjen pradator din familia Phytoseids. Se hrănește cu thrips ,musculița albă, păienjeni, arthropode mici și polen.

* Control excelent atât pentru musculița albă, cât și pentru Thrips

* Superior în controlul Thrips-ului deoarece este capabil să-l consume și în primul și în al doilea stadiu larvar.

* Activitatea la temperaturi mai mici (12-18 o C) imprimă randament bun la incepul culturilor

Poate să-și mențină activitatea până la 40 ° C.

Doza recomandată

Dozele și numărul de introduceri depinde în funcție de cultură: 20-50 ind/m2 ca si tratament preventiv sau 50-150 ind/m2 în vetrele infestate.

T. montdorensis poate fi folosit in culturi de castraveți, ardei, fasole roșii, căpșuni, gerbera, trandafiri și crizantemă.


Amblyseius swirskii
Amblyseius swirskii

Amblyseius swirskii este un prădator din familia Phytoseiidae. Este o specie polifagă și mănâcă ouă și larve de musculiță alba,larve de thrips,păianjen roșu și păianjen comun.

Amblyseius swirskii este obișnuit să se hrănească și să se reproducă pe o gamă largă de pradă din mai multe specii, printre care se numără thrips-ul (ceapă, pepene galben și ardei iute ), musculița albă ( seră și solarii ) și acarieni ( păianjen și eriophyoide ).Amblyseius swirskii se hrănește, în principal, cu stadiile imature ale thrips-ului și musculiței albe, dar atacă și stadiile de adult a speciilor de dăunători mai mici.

Doza recomandată

In funcție de intensitatea atacului și modul de introducere (preventiv, presiune scăzută or atac puternic) doza recomandată pleacă de la 50 la 150 ind/m2.

Cultura

Se utilizează în majoritatea culturilor horticole, ornamentale și în producția de fructe. A. swirskii nu supraviețuiește în cultura de tomate.


Aphidius colemani
Aphidius colemani

Aphidius colemani se folosește pentru controlul afidelor Aphis gossypii , Myzus persicae și deasemenea Rhopalosiphum padi -se utilizează împreună cu plante simbiotice . Parazitează colonia de afide din cultură. Un adult de A. colemani parazitează în jur de 300 de afide.

Aphidius colemani este o mică viespe parazită, originară din America de Nord care vizează în principal afidele. Aceste mici viespi parazitare (2-3 mm) caută coloniile de afide pentru hrană și pentru loc de depunere a oualor. Adulții răspund la semnalele de alarmă ale plantelor infestate pentru a localiza afidele și a se hrăni cu acel lichid lipicios produs de aphide. Parazitizarea apare atunci când femelele își așează ouăle în interiorul nimfelor afidelor. Ouăle de Colemani se transformă în larve care se hrănesc cu nymfa din interior, nymfa se umflă și se întărește transformându-se într-o mumie dulce, gri sau maron.Acești prădători sunt o alegere bună pentru utilizarea pe tot parcursul anului (in sere și în aer liber) deoarece zilele scurte de iarna nu le afectează .

Doza recomandată

Se introduc 1-2 ind/m2, cu o repartizare de 0'25 ind/m2 saptămânal folosind plantele simbiotice. In vetrele cu afide, se introduc 0,5-1 ind/m2.

Se folosește în culturile horticole protejate dar și în cele din camp deschis unde avem atac de Myzus persicae si Aphis gossypii.


Diglyphus isaea este o viespe mică,parazită care controlează marea majoritate a larvelor miniere. Populatia de D. isaea creste mult mai repede decat populatia de larve miniere. Acești prădători acționează depunându-și ouălele în interiorul larvelor miniere. Oul emană o toxină paralizantă care funcționează imediat, larvele se opresc din hrănire. Dar aceste mini-viespi nu se opresc aici ,ele se vor hrăni cu gazdele. Vor depune apoi 1-5 ouă lângă larvele paralizate, (fac până la 50 de ouă într-un ciclu de viată). Larvele de viespi care se desprind din ouă consumă larvele miniere din exterior (ectoparazitism), apoi construiesc apoi stâlpi de materie fecală în jurul rămășițelor dăunătorilor devorați.

Doza recomandată

Se introduc 0.25-0.5 ind./m2 în 2 tranșe săptămânale consecutiv. Prima introducere se face la momentul aparitiei larvelor miniere.

Se utilizează în toate culturile horticole.


Encarsia formosa
Encarsia formosa

Encarsia formosa este viespea parazit a musculiței albe de seră (Trialeurodes vaporariorum). Femela de E. formosa este atrasă de secreția zaharoasă produsă de musculițe. Odată ce vispea găsește o larvă de musculiță iși depune oul în interiorul acesteia iar larva care va ieși din ou va manca larva de muscă dinspre interior.

Encarsia formosa se folosește la o gamă largă de legume de seră și culturi ornamentale pentru a controla musculița albă de seră. În culturile cu toleranță zero la dăunători este recomandată o abordare suplimentară. Larvele parazitizate devin negre și, prin urmare, sunt ușor de recunoscut. În timpul vieții sale, o femelă Encarsia formosa parazitează aproximativ 250 de larve de musculită (maximum 450) și ucide încă 30 (maximum 70) prin hrănirea -gazdă.

Doza recomandată

Preventiv se introduc 1.5 ind/m2 si curativ, 2-4 ind/m2. Trebuie facute introduceri săptămânale pană când se atinge un nivel maxim de parazitare de (80-90%).

Se utilizează în toate culturile horticole.


Eretmocerus eremicus
Eretmocerus eremicus

Eretmocerus eremicus este o hymenopterous din familia Aphelinidae, care paraziteaza musca alba a tutunului (Bemisia tabaci) si musculita alba de sera (Traleurodes vaporariorum). Eretmocerus eremicus isi dezvoltă toate ciclurile de viață în interiorul larvei de musculiță parazitată. Odată ce gazda este localizată, femela depune ouale între gazdă și frunză.

Femelele Eretmocerus caută larve de musculiță albă. Odată ce găsește o gazdă adecvată, introduce un ou între gazdă și suprafața frunzei. Larvele ulterior vor intra în burta larvei gazdă, formând o capsulă în jurul ei. Larvele gazdă vor continua să se hrănească și să crească și sunt ucise doar după ce au crescut suficient. Ouălele de musculiță albă parazitate de Eretmocerus nu devin negre la culoare, ca în cazul celor parazitate cu Encarsia. Femelele au fost, de asemenea, văzute hrănindu-se cu larve de musculiță și pot contribui cu până la 40% la combatere.

După atingerea stadiului pupal, larva de viespe eliberează enzimele digestive și consumă părțile semilichide ale organismului gazdă.

Eretmocerus are nevoie de aproximativ 12 zile pentru a se dezvolta în interiorul gazdei. Adulții vor trăi timp de 6-12 zile, în funcție de temperatură și de hrana găsită (lichidul zaharos produs de musculița albă). Femelele vor depune 3-5 ouă pe zi.

Doza recomandată

Doza pleacă de la 1.5 - 3 ind/m2, în funcție de numărul de musculițe albe din cultură, intensitatea atacului, suprafața, stadiul culturii etc.


Macrolophus pygmaeus
Macrolophus pygmaeus

Macrolophus pygmaeus (cunoscut ca Macrolophus caliginosus) este un gandac polifag din familia Miridae. Preferă să mănânce musculița albă dar ajuta și la controlul aphide-lor, ouă de lepidoptere, păianjen rosu și thrips. Un adult poate mânca mai mult de 30 de ouă pe zi. Are nevoie de câteva luni pentru a se stabili în cultură,mai ales dacă nu are suficientă hrană.

Prin urmare, este recomandată hrana suplimentară în timpul fazei de instalare a Macrolophus în seră.

Odată ce populația se află în număr optim, se transformă într-un prădător extrem de eficient, protejând recolta împotriva infestărilor neașteptate. M. pygmaeus poate consuma aproximativ 50 de larve și ouă pe zi. De asemenea, pentru controlul larvelor miniere și Tuta absoluta , gândac este un aliat care nu trebuie subestimat. Din când în când, îi place să mănânce printre altele câte un acarian, un ouă de molii sau o afidă. Nimfele sunt foarte apreciate pentru contribuția lor la controlul dăunătorilor. Ei acționează local, deoarece nu zboară.Și astfel pot rămâne la fața locului în zonele infestate.

Doza recomandată

Se introduc 0.5-1 ind/m2 împreună cu ENCARcontrol și/sau EREMIcontrol.

Se utilizează în toate culturile protejate, dar populația trebuie ținută sub control pentru că în lipsa prăzii poate afecta frutele din culturile de castravete, dovlecel și rosii cherry.


Orius laevigatus
Orius laevigatus

Orius laevigatus este un gândac prădător din familia Anthocoridae. Acest gândac mănâncă thrips dar și polen. Adulții pot zbura și găsi prada foarte usor. Odată prada găsită, o despică si ii mănâncă conținutul. O. laevigatus poate manca pana la 20 de thripsi pe zi.

La un raport de un prădător la 180 de trips, populațiile de trips au fost suprimate iar la un raport între un prădător și 40 de victime, populațiile de trips au fost ținute sub pragul de dăunare.

Doza recomandată

Se introduc 1.5 to 3 ind/m2 în diferite etape, începând cu momentul apariției primelor flori în cultură

Se utilizează în culturile de ardeioase, pepeni, vinete, pepeni galbeni și căpșuni. Singura cultură protejată în care nu se pot folosi este cea de tomate.


Phytoseiulus persimilis
Phytoseiulus persimilis

Phytoseiulus persimilis este un prădator pentru paianjenul rosu. Odată ce găsește vatra cu atacul de păianjen, femela depune oualele acolo. Din fiecare ou va ecloza o larvă care mănâncă 5 adulți sau 20 de ouă pe zi în funcție de stadiul în care se află până va deveni adult. P. persimilis mănâncă paienjenii aflati în toate stadiile de dezvoltare dar cu predilecție paienjenii tineri.

Ei pot pune până la 60 de ouă care eclozează în larve minuscule,apoi în forme nimfale înainte să ajungă la maturitate.Sunt prădători acerbi, consumând mulți acarieni adulți, ouă și pui.Durata de viață a acestor acarieni este de aproximativ 8 zile în etapele imature, apoi în jurul a 36 de zile ca adulți.

Este cea mai eficientă metodă de combatere a acarienilor din culturile horticole.

Doza recomandată

Se introduc 2-6 ind/m2, în cazul introducerii în vetre cu presiune mare se vor introduce 20 ind/m2 .